Born to fight, back for coaching

Ringul e ring și se lasă cu brațe ridicate sau cu ”somn” de knock-out . Cu titluri de campion, cu gustul șampaniei în victorie sau cu gust sărat de lacrimi și sânge la înfrângere. Ringul e ring și poate fi dur. E o mândrie să fii bun, cel mai bun, și să-i crești pe alții până înving.
Totuși, viața de dincolo de ring este adevăratul campionat al unui om.
Vedeți în clip voci groase, flăcări de efect, pumni și picioare. Pentru că ringul e ring.
În viața de zi cu zi, eu văd un om cu zâmbet cald, cu bune și rele, uneori obosit, alteori în război cu fiarele…
Cel care dă pumni și picioare în clipul ăsta negru își plimba anul trecut copilul pe tricicleta prin sală cu fericire, poate mai mare decât cea din ring.
Acum două zile și-au dus băiatul la grădiniță pentru prima dată și am un feeling că emoția de a-l vedea pe Erick trecut de poartă a fost copleșitoare, mai mare decât cea de a vedea centura de campion la brâu.
În fiecare zi e un campionat, în fiecare zi sunt bătălii.
Fără sânge, fără pumni, fără picioare-n gură.
Pe același om care a luptat atât de dur în ring l-am auzit într-o zi când îi ”certa” pe învățăceii săi că nu l-au salutat pe portar, că au trecut de omul de la intrarea în Polivalentă ”ca bădăranii”.
Îl văd ajungând la sală obosit, mârâind în stânga și-n dreapta, încărcându-se cu muzică ”de război” și luând-o de la capăt zi după zi, oricât de greu i-ar fi, oricât de mult i-ar veni uneori să renunțe.
Din punctul meu de vedere cariera lui de campion se întâmplă acum.
Prin fiecare om pe care îl crește cu spirit de învingător, prin mijloace onorabile.
” by Dana Badea Facebook Oficial
Citeste mai mult