Kickbox-ul a aparut in preajma anilor 1960 in Asia. A fost combinat de-a lungul timpului cu mai multe stiluri de arte martiale: Muay Thai, Karate , Tae Kwon Do, Kung Fu si Thai Box, Karate Kyokushin. Avantajele kick-boxului sunt ca este o metoda neegalata de auto-aparare completa si totodata s-a dovedit a fi o forma extrem de eficienta de formare profesionala, de fitness total.
Este un sport extrem de incitant, iar punctul culminant in spectaculozitate a fost aparitia K 1 , care este un sport de lupta, cu traditie dobandita din diferite stiluri ale artelor martiale, toate adaptate la o lupta moderna, cu o mare atragere la public, pentru determinarea celui mai bun luptator din lume „THE 1”.

Dupa origine putem impartii kickbox-ul in:

• – Chinese Kick-boxing
• – Japanese Kick – boxing
• – Thai Kick- boxing
• – American kick – boxing

Japanese Kick-boxing & American Kick-boxing

Acest stil a aparut in Japonia, in preajma anilor 1960, si este o ramura a Kick-box-ului “low-kick” sau “reguli orientale”. Provenind din Asia are la baza evolutia unor procedee imprumutate din karate si in special karate kyokushin . In regulile de kick-box low-kick, pe langa arsenalul de full-contact, sunt permise lovituri cu tibia pe coapsa atat pe exterior cat si pe interior.

Kickboxingul este o combinatie de arte martiale cu tehnici preluate din Muay Thai, Karate si Soringi Kempo . Sunt utilizate aceleasi tactici ca în Muay Thai dar si lovituri de “ciocan” cu antebratul. Asa cum am mai precizat, stilul a aparut la inceputul anilor 1960 in Tokio si s-a raspandit repede în restul tarii denumind acest sport Kick-Boxing. Noguchi Osamu este considerat parintele kick-boxului japonez. El a fost unul dintre cei mai proeminenti promotori de lupte în Japonia.
In ianuarie 1966 Noguchi a format JKBA ( Japan Kick-boxing Association, Asociatia de Kick-box din Japonia ). In ianuarie 1967, Noguchi si reprezentantii din Coreea de Sud, Filipine si Thailanda au constituit “Orient Kickboxing Association” (Asociatia de Kick-box Orientala). “Kick-boxul Japonez” devine un stil de lupta popular dupa 1966. In cursul anilor 80, WKA a fost singurul corp legal relevant pentru Kickboxing din Japonia. In anii 80 tarziu si primii ani 90, mai multe organizatii concurente WKA au aparut; sportul a atins noi culmi in anii 90 cu aparitia marilor evenimente din seria K-1 ( lupte sub reguli de Muay Thai modificate ), promovate de maestrul Ishii. In prezent seria K-1 este evenimentul de cel mai mare succes si cea mai bine platita competitie de profesionisti din lume in materie de Kick-box/Thai-box.

A doua orientare a acestui stil provine din America de Nord, in jurul anilor 1970, si este o varianta a Kick-box-ului “high-kick” sau full-contact. A aparut din artele martiale ( predominant karate si taekwondo ) modificate de practicanti din Europa si America, în dorinta de a crea un sport de ring bazat pe lovituri de picior din stilurile mentionate combinat cu tehnicile de brat din boxul clasic. A fost numit initial “full contact karate”, apoi “kick-box high kick” ( permitand lovituri de picior numai peste nivelul centurii ) sau, mai simplu, “full contact”.

Pionierii disciplinei sunt George Bruckner, fondatorul WAKO si organizatorul primelor evenimente sportive de gen la nivel mondial si Dominic Valera ( în Europa ) iar in SUA – Mike Anderson, Bill Wallace si Benny Urquidez. Termenul de full contact la anglosaxoni a devenit sinonim cu kick-box high kick.
Stilul de lupta Kick-boxing Karate este un sistem datorita deschiderii totale pe care o are, raportata la stilurile de lupta . Astfel datorita limitarilor impuse de fondator care incearca personalizarea stilului, cu anumite limite, care, o data depasite, nu se mai identifica cu standardele care particularizau stilul. Kick Boxing Karate este un sistem deschis, inovator, cu autocorectie. Kick-box si Kick-box Karate sunt unul si acelasi lucru.

Stilul de lupta Kick-box este latura pur sportiva a sistemului care pune accent exclusiv pe pregatirea pentru competitii sportive. In Kick-box este interzis, în cea mai mare parte, portul centurilor colorate. Centurile nu au nici o importanta, conteaza doar ceea ce poti face cu ceea ce cunosti.

Kick-box Karate este un sistem martial si sportiv in egala masura. Caracterul martial si sportiv se preda în cadrul cursurilor specifice. La initiere se pune accent pe autoaparare, trecand gradat spre lupta de ring specifica Kick-boxului. In cadrul sistemului Kick-box Karate se acorda centuri colorate.
Pentru a micsora distanta dintre ceea ce cunosti si ceea ce poti face cu ajutorul cunostintelor, sistemul Kick-box Karate a creeat o serie de competitii.

La inceputurile dezvoltarii stilului de Kick-box Karate, luptele se desfasurau doar in forma Full Contact, pe tatami fiind permise loviturile chiar cu adversarul cazut la sol, nu exista limita de timp,luptele luau sfarsit doar cand adversarul era invins prin ko sau abandona meciul. Cu timpul, pentru a permite cat mai multor persoane participarea la competitii, s-au creat competii specifice, cu protejare mare. S-au introdus tibiere, cochilii, proteze dentare, botosei, vesta piept, casca cu viziera, protectie antebrate etc.

În SUA si Europa de Vest numarul organizatiilor de Kick-box Karate este mare, existand organizatii pentru profesionisti, pentru amatori si mixte. Capitala mondiala a Kick Box-ului profesionist este Las Vegas .In competitiile de lupte fara reguli sau cu minimum de reguli, precum UFC, K1, Pancratiu etc, se observa ca majoritatea celor care ajung în sferturi, semifinale si finale sunt luptatori de Kick-box Karate. In ultimul sfert de secol, kick-boxul s-a dezvoltat constant la nivel mondial.

Scurt istoric al evolutiei Kick-boxului de la aparitia sa pana în prezent:

In anul 1968 in Texas-orasul San Antonio: a fost realizata prima incercare de competitie Full Contact Karate.

In anul 1970 Joe Lewis a sustinut primul meci de kick-box american recunoscut oficial, devenind astfel primul campion de Kick-box de categorie grea din SUA.
In 1970, Full Contact Kick-box a invadat America.
Promotorul din Los Angeles Lee Faulkner a fondat U.S. Kick-Boxing Association.
In anul 1973 în Ocean City, Maryland, a avut loc campionatul de Kick-box.
In anul 1974 In Los Angeles un impresar de succes Mike Anderson, un super multiplu campion de Karate, Joe Lewis si multi altii, fac, ca din acest moment, sa se vorbeasca pretutindeni despre Full Contact Karate.
In anul 1975 sistemul se stabilizeaza. Se adopta denumirea de All Style Karate pentru a arata o deschidere catre toate stilurile care doresc sa lupte in sistem Full Contact si caracterul sistemului este cel al artelor martiale.
In anul 1981 denumirea de Karate Sportiv este preluata de multe organizatii,demonstrand caracterul sportiv al acestei lupte .
In anul 1984 la propunerea impresarilor, in scopul cresterii cotelor financiare oferite luptatorilor profesionisti de Karate Full Contact, se adopta denumirea de Kick-box si lupta se muta in ringul de box. Forul mondial adopta denumirea de “World Style Kick Boxing Organisation” adica W.A.K.O. Este ales presedinte italianul Enio Falsoni si vicepresedinte “The King” Dominique Valera.
WAKO si-a inceput activitatea in Europa in anul 1976. Aceasta organizatie are azi 83 de tari afiliate pe 5 continente. WAKO conduce cele mai puternice organizati de kick-box nationale. Multe din acestea sunt recunoscute de comitetele olimpice nationale.

 Azi WAKO conteaza pe o piata numarand aproximativ 1.200.000 de participanti in numai putin de 600 de cluburi din lume.

Sunt organizate anual mai mult de 1000 de evenimente sportive profesioniste.
WAKO este cunoscuta ca organizatia principala europeana si mondiala de kick-box, incluzând si diviziunea WAKO- pro.
WAKO- pro este divizia luptatorilor profesionisti. Ea a debutat în 1991 si in scurt timp a devenit corpul principal profesionist in Europa, Asia, America de Sud, Caraibe si Orientul Mijlociu. În SUA ,unde organizarea sportului are forme diferite, WAKO este sustinut de organizatia KRANE. Reprezentantul WAKO în SUA este Don Rodrigues.

În 1990 delegatia romana pleaca in Franta, Paris unde are loc un stagiu/seminar de pregatire.Se obtine confirmarea delegatiei de catre Dominique Valera, in acelasi an la Madrid în Spania. Delegatia obtine confirmarea presedintelui mondial de Kick Box. Gradele obtinute sunt: Doiciu Gheorghe – 4 Dan Kick Boxing Karate, Boldea Mircea – 4 Dan Kick Boxing Karate si cate 1 Dan obtin Andrei Mitrache si Argentina Boldea.
– Organizatii care au fost: FFKA, IMF, IMTA, KICK, PKA, PKC, WKC.
– Organizatii din prezent: IKF, IMTO, ISKA, WAKO, WKA, WMC, WMTA, WPKL.

 Desi a pornit ca si kick box, K1, a devenit un stil aparte, un sport de lupta, cu traditie dobandita din diferite stiluri de arte martiale, cum ar fi Karate, Kung Fu, Tae Kwon Do, Kick-box si Thai-box, toate adaptate la o lupta moderna, cu o mare atragere la public, pentru determinarea celui mai bun luptator din lume „THE 1”.

K de la Karate, K de la Kung-Fu, K de la Kick Box, K de la Kakutogi. 1 de la primul. Cel mai bun. Unicul. Acestea s-au vrut a fi atributele ascunse din spatele povestii de succes ale celui mai celebru turneu mondial al sporturilor de lupta. Intre faima si adulatie, scandaluri si contestari, legenda si adevar, K-1 continua sa fascineze atat generatiile de tineri, cat si cunoscatorii pasionati ai fenomenului. Ladies and Gentelmens, let’s get ready to rumbleeeeeeeee!

Ce este K1?
Cand cei mai buni luptatori ai disciplinelor de striking (sporturile de lupta in care se pune accentul pe lovituri) se intalnesc in mijlocul franghiilor care marginesc ringul, lupta se numeste K-1. Salile imense din Tara Soarelui Rasare, unde se desfasoara calificarile si finalele turneelor K-1, devin arhipline in mai putin de o ora, iar biletele se epuizeaza in ritm furibund cu saptamani sau luni inainte de inceperea meciurilor. Banii pusi in joc sunt de ordinul milioanelor de dolari, iar spectacolul se apropie deseori de perfectiune. Actorii sunt niste adevarate masini de administrat durere. Durere resimtita de adversari sub forma unor lovituri absolut devastatoare, aducatoare de K.O., responsabile de fracturi, rupturi musculare si contuzii. Aici intra doar campionii mondiali sau intercontinentali in sporturile de lupta in regim full-contact.

Nu trebuie sa fi un impatimit al Kick-Box-ului, Karate-ului sau San-Shou-ului pentru a fi atras de meciurile din K-1. Studiile sociologice au demonstrat in mod surprinzator ca marea majoritate a fanilor fenomenului este compusa din copii si tineri in cautarea unor modele de forta si putere, adolescente atrase de charisma unor luptatori total diferiti de boy-friend-ul astenic si emo de la liceu, si oameni obisnuiti, de la simpli muncitori la manageri de top si de la infractori de drept comun la profesori universitari.

Un psiholog ar spune ca oamenii obisnuiti au fost sedusi dintotdeauna de vizionarea unei confruntari dure intre doi barbati masivi, cunoscatori ai tainelor de lupta, capabili sa-si administreze lovituri spectaculoase care ar ucide usor un om normal. Cu alte cuvinte, subconstientul oamenilor este innebunit dupa divertismenul livrat sub forma unor lupte nemaivazute. Iar K-1 asta face – ofera o forma de violenta controlata, perfect marketabila si extrem de gustata de o mare parte a societatii umane actuale.

Masutatsu Oyama, parintele scolii Kyokushin, ultimul mare Karate-ka al secolului XX

In anul 1993, Maestrul Kazuyoshi Ishii, unul dintre nenumaratii Karate-ka de prestigiu din Japonia, lanseaza un nou concept de infruntare publica intre practicantii de sporturi de contact de categorie grea. Valul care a urmat a intrecut si cele mai optimiste estimari ale lui Ishii. Acest Karate-ka de succes si-a inceput cariera martiala in cadrul celei mai puternice scoli de karate din acea perioada, Kyokushin-kai. Ajunge in prima instanta elev al nimeni altuia decat Masutatsu Oyama, parintele scolii Kyokushin, cel care a fost considerat de multi cunoscatori drept ultimul mare maestru de Karate al secolului XX. Ishii este insa atras de conceptiile unui alt celebru elev al Maestrului Oyama, Hideyuki Ashihara. Cand acesta paraseste Kokushin Karate pentru a-si forma propria scoala, denumita Ashihara Karate, Ishii il urmeaza. Colaborarea dintre cei doi “fugari” a durat doar cateva luni. La inceputul anului 1980, Kazuyoshi Ishii isi fondeaza noua scoala personala de Karate, denumita Seidokan (in traducere aproximativa, Drumul Corect), iar Seidokan a fost literalmente “samburele” din care a incoltit mai apoi Imperiul K-1. Succesul primelor turnee de Seidokan Karate s-a bazat pe “reteta” lui Ishii. Acesta a conceput un regulament hibrid intre regulile din Kyokushin combinate cu cele din Kick-Box. Cu alte cuvinte, luptele se desfasurau in ringuri de box, iar adversarii puteau folosi toata gama de tehnici permise din Kyokushin, alaturi de loviturile de brat la fata, interzise in Kyokushin.

Pentru a remedia acest detaliu si a face in ultima instanta lupte cat mai spectaculoase si pe intelesul publicului occidental, Ishii introduce in premiera manusile de box, alaturi de un regulament foarte asemanator competitiilor de Kick-Box Low Kick. Ce putea fi mai atragator pentru spectatori decat aducerea in interiorul ringului a campionilor mondiali din cele mai diverse stiluri?

De fapt nu a fost chiar asa, multi reprezentanti ai artelor martiale traditionale refuzand sa-si trimita luptatorii in ringurile de K-1, motivand fie necunoasterea regulamentului, fie tradarea codurilor stravechi de lupta. Multi cunoscatori au tradus asta pur si simplu prin frica. Frica de a nu fi umiliti in ringul unde peste 85% din confruntari se sfarsesc prin K.O. In perimetrul de sase metri pe sase, au avut curajul sa intre doar marii campioni de Kyokushin, Seidokan, Kick-Box, Thai-Box sau San Shou. Evident si sumele imense de bani si-au spus un cuvant greu in acesta ecuatie. Meciurile, adevarate demonstratii de maiestrie si arta umana vie, sunt impartite in trei runde a cate trei minute fiecare. In caz de egalitate, se mai adauga doua runde. De cele mai multe ori, spectatorii nu apuca sfarsitul celor trei runde. Rata K.O.-urilor receptionate de nefericiti este de-a dreptul ametitoare. Pentru a creste spectaculozitatea confruntarilor, a fost conceput un regulament relativ simplu care sa accelereze probabilitatea unui knock out. Pentru siguranta luptatorilor, au fost eliminate proiectarile si lupta la sol, loviturile de cot, precum si cele administrate in articulatii, coloana vertebrala, ceafa sau testicole. Insa a ramas permisa avalansa de pumni si picioare la cap si la corp, alaturi de ucigatoarele lovituri cu tibia pe coapsa . Adaugati aceste date tehnice unor “munti” de peste 100 kilograme de oase si pachete de muschi bine antrenate, si veti avea o imagine despre explozia loviturilor de pumni si picioare din ringurile unde au loc intalnirile razboinicilor K-1.

Arsenalul unor gladiatori moderni

Principalul obiectiv al fiecarui luptator din ringurile K-1, este acela de a castiga prin K.O. sau decizia unanima a corpului de arbitri. Evident, toti cauta knock out-ul din mai multe motive, cel mai important fiind de ordin pragmatic, legat de piramidele K-1 din cadrul turneelor finale, cand luptatorii sunt nevoiti sa lupte mai multe meciuri in decursul aceleiasi seri. Un meci terminat in prima repriza prin K.O.-ul adversarului, te scuteste de eventuale accidentari care pot sa te scoata din forma in meciurile urmatoare, sau de calvarul celor trei reprize epuizante, care te storc de vlaga, lasandu-te fara de energie si explozie in meciurile urmatoare.
In plus, puterea de a scoate un adversar din lupta cu o singura lovitura decisiva, a fost cautata intotdeauna de ochii atenti ai lui Ishii si ai echipei sale. Cu alte cuvinte, daca esti un luptator spectaculos, faci spectacol si in ring, lumea se inghesuie sa te vada, tu devii un star, contractele tale de publicitate cresc, iar banii intra in conturile K-1. Tehnicile de brate sunt asemanatoare cu cele din box, directa, croseul, upper-cut-ul si jab-ul. Asemanarile insa se opresc aici, pentru ca garda si defensiva din box sunt sinucigase in ringurile K-1, dupa cum au dovedit meciurile unor fosti mari boxeri precum Francois Botha, Shannon Briggs, Ray Mercer sau Mike Bernardo. Toti acestia au fost masacrati de lovituri de picior, in fata carora nu au gasit solutii. Clinciul nu este permis, deoarece deseori luptatorii obositi sau cei care acuza lovituri, profita de clinci pentru a-si regla respiratia si a se odihni. In plus, clinciurile dese fragmenteaza meciul si scad spectaculozitatea. In K-1 ai voie sa te agati de adversar doar in momentul livrarii unei singure lovituri de genunchi. Toate aceste schimbari au dus la aparitia a noi strategii de lupta. Bunaoara, loviturile de picior se restrang doar la lovitura circulara pe interiorul sau exteriorul coapsei, loviturile frontale la abdomen si barbie, lovitura circulara de picior la cap sau gat, si lovitura prin intoarcere la ficat. Aceste tehnici de picior sunt cele mai uzitate, alaturi de tehnicile de box, luptatorii lucrandu-le in cadrul a sute de combinatii, timp de mii si mii de ore, pana cand le intra in reflexe.

Cei mai temuti luptatori sunt cei care stapanesc la perfectie temutele lovituri circulare cu tibia pe coapsa adversarului. Acestea sunt cunoscute sub titulaturile de “low kick” sau “gedan mawashi geri” in japoneza. Cei veniti din Kyokushin, Seidokan sau Muay Thai, si-au masacrat la propriu oponentii cu acesta tehnica simpla dar care, odata stapanita la perfectie, ofera un avantaj redutabil, fie in ring, fie in conditiile luptei de strada. Regretatul Andy Hug, mare campion K-1, facea ravagii cu al sau mawashi gedan. La fel stilistul Muay Thai, Peter Aerts, triplu campion K-1, ale carui puternice low kicks au dus deseori la ruperea muschiului cvadriceps al adversarilor. Sem Schilt, uriasul inalt de 2,12 metri inaltime, provenit tot din Kyokushin, la randul sau triplu campion K-1, a folosit deseori loviturile circulare de picior joase, pentru a-si castiga meciurile.

Cei 8 finalisti K-1 ai piramidei de la Yokohama din 2008

Spre disperarea lui Ishii, care initial isi dorise sa faca din K-1 un turneu in care stilistii de Karate sa domine celelalte stiluri, campionatele K-1 au ajuns sa fie castigate in mare parte de sportivii proveniti din Kick-Box si Thai-Box, campioni precum Ernesto Hoost, Buakaw Por Puramuk, Remy Bonjasky, Peter Aerts, Andy Souwer, Albert Kraus, Ray Sefo sau Mark Hunt. Secretul acestora a fost simplu, dar Ishii nu l-a anticipat la inceputurile K-1. Regulamentul intocmit de el semana picatura de apa cu regulamentul de lupta din Kick-Box, deci pe undeva sportivii proveniti din acesta directie aveau din start un avantaj natural, cunoscand tehnicile specifice. Absolut toti luptatorii K-1 sunt profesionisti care se antreneaza zilnic ore in sir pentru a excela cateva minute in ring. Nu se poate altfel. In K-1 pretul succesului este amar si are gust de sange si sudoare. Antrenamentele dure si luptele epuizante sunt meseria lor. Incepand de la regimul alimentar special, trec prin antrenamente variate de ridicat greutati, chiar si prin sesiuni de atletism si inot. Dar prioritatea o detin miile de ore de antrenament specific in care se “rup” la propriu sacii de box si pernele de lovit. Urmeaza sedinte interminabile in care se slefuieste tehnica de lovire si deplasare in ring, urmata de aprofundarea tacticilor si strategiilor diferite in functie de adversarii care urmeaza sa fie intalniti.

Olandezul Remy “The Flying Gentleman” Bonjasky, campion mondial K-1 in 2003, 2004 si 2008

Starurile K-1 si industria din jurul lor

Imperiul K-1 este foarte popular in Japonia, Coreea de Sud, Brazilia si Europa. Marile Turnee din Tokyo, Yokohama, Fukuoka, Osaka, Saitama si Fukuoka sunt transmise live prin Fuji Network in intreaga lume, iar prin sistemele Pay Per View si ESPN2 sunt vizionate de catre zeci de milioane de fani. In ultimii ani, canalul TV Eurosport si-a facut un bun obicei prin difuzarea galelor K-1 din intreaga lume. Totusi fenomenul K-1 isi traieste momentele de glorie maxima in imensele sali acoperite din metropolele Japoniei. Acolo se strang peste 70.000 de spectatori in cadrul turneeelor de calificare. Pretul biletelor sare deseori de 500 euro, dar acest amanunt pare sa nu deranjeze pe nimeni. Incurajati de succesul din tara-mama, consiliul K-1 a lansat promotii in intreaga lume. Astfel in prezent, se desfasoara, K-1 Paris, K-1 Amsterdam, K-1 Oceania, K-1 Seul si multe altele. Pariticipantii la K-1 sunt superstaruri inca dinainte de a ajunge in ringurile nipone. Regretatul Andy Hug multiplu campion de Kyokushin si campion K-1 in 1996, era preferatul spectatorilor niponi. Peter Aerts, Ernesto Hoost, Remy Bonjasky si Badr Hari sunt cele mai bune produse ale scolilor olandeze de Kick-Box. Jerome le Baner este de departe cel mai bun kick-boxer francez. Veteranii Ray Sefo si Mark Hunt sunt campionii Oceaniei. Glaube Feitosa si Francisco Filho Alves nu sunt doar cei mai buni luptatori ai Kyokushinului brazilian, ci si cei mai buni exponenti ai karateului full contact din toate timpurile.

Constienti de dorinta publicului nipon de a vedea luptatori cat mai masivi fizic, organizatorii au facut rabat de la calitate (spre indignarea cunoscatorilor) si au promovat o serie de colosi atehnici precum fostul jucator de fotbal american Bob Sapp, “monstrul” brazilian Montanha Silva, ex-sumotori-ul Akebono, precum si gigantul coreean inalt de 2,18 metri, Hong Man Choi. Succesul imens al intrecerilor, alaturi de spectaculozitatea unor lupte intre gigantii K-1 si adevaratii luptatori ai aceleiasi promotii, au dus la dezvoltarea unei adevarate industrii de facut bani. Astfel, promotorii K-1 au ajuns sa castige mai multi bani din vanzarea de jocuri de calculator, tricouri, mascote, brelocuri, postere cu luptatorii celebri decat din vanzarea de bilete. Bob Sapp, de exemplu, a ajuns milionar in urma reclamelor la guma de mestecat, pizza si aparate de ras, difuzate in Japonia si Coreea de Sud.

K-1 World MAX, divizia celor mici si aprigi

Succesul initial al K-1 s-a bazat pe aducerea in ring al luptatorilor de categorie grea si supergrea, deoarece la aceste categorii K.O.-urile au o frecventa mult mai mare datorita fortei dezvoltate in lovituri de catre luptatori masivi si tehnici in acelasi timp. Totusi, tehnicitatea, ritmul, cadenta si rezistenta luptatorilor din categoriile mici nu a ramas straine promotorilor K-1. Pentru a iesi in intampinarea unor luptatori de exceptie, dar a caror greutate nu depaseste 70 kilograme, K-1 a lansat o noua promotie dedicata exclusiv acestora. Deja celebra K-1 MAX (Middleweight Artistic Extreme) a reusit sa capteze in scurt timp atentia cunoscatorilor in domeniu. Multi dintre acestia declarand ca K-1 MAX ofera adevaratul spectacol de forta, viteza si tehnicitate. Spectacol pe care il oferea si categoria grea in anii de glorie ai unora precum Le Banner, Sefo, Aerts, Hoost sau Filho.

Elita luptatorilor din World MAX

Ritmul ametitor al schimbului de lovituri din ring, tehnicitatea incredibila, dinamismul neegalat al luptelor au dus in scurt timp la lansarea si consacrarea unor luptatori extraordinari. Oricine este familiarizat cu meciurile din K-1 MAX, va fi cucerit mai devreme sau mai tarziu de forta pumnilor grecului Michalis Zambidis, de loviturile incredibile de picioare executate din orice unghi de catre thailandezul Buakaw Por Pramuk, tehnica impecabila si tactica lui Andy Souwer, combinatiile brat-picior ale lui Albert Kraus, disciplina de ring si insistenta lui Masato, forta si agresivitatea lui Gago Drago sau curajul si tehnica desavarsita a noii senzatii, ucraineanul Artur Kyshenko.

Artur “White” Kyshenko (dreapta), nascut in 1986, campionul Ucrainei la Thai Box, finalist al K-1 World MAX in 2008

Contestari, Yakuza si Fiscul

Evident, un asemenea fenomen mediatic cu implicatii internationale atat economice, cat si sociale, nu pute sa scape de probleme si necazuri. Primii dezamagiti au fost spectatorii cunoscatori ai vechiului spritul al competitiei, care au reprosat conducerii K-1 ca nu a stiut sa aleaga noua generatie, o generatie ce nu se ridica la nivelul celor din anii de glorie. Tinere talente promitatoare precum Alexey Ignashov, Alexander Ustinov, Martin Holm sau Carter Williams s-au pierdut nemeritat in anonimat, in favoarea promovarii unor freak-show-uri, unde rolul principal era detinut de Hong-Man Choi sau Bob Sapp.

O alta lovitura de imagine si audienta receptionata in plin de K-1, a fost aparitia in paralel a fenomenului MMA, care literalmente i-a luat fata in ultimii ani. Turneele MMA, promovate in principal de PrideFc si UFC, prezinta lupte mult mai spectaculoase, unde protagosnitii au reguli mai libere si tehnici mai diverse. Evident premiile si banii din lumea MMA, eclipseaza in prezent sumele de bani vehiculate in K-1. In contrapartida, K-1 a lansat propria promotie de MMA, K-1 ROMANEX, promotie care nu s-a ridicat la nivelul rivalelor din domeniu. Alte probleme au venit din sfera finaciara, fondatorul Kazuioshi Ishii fiind condamnat de fiscul nipon pentru evaziune fiscala. Ishii a fost arestat pe baza zvonurilor privind implicarea sa in spalarea de bani si furtul unei sume de 530 milioane yeni. In ciuda acestei situatii, Ishii a iesit linistit din inchisoarea Shizuka, dupa o sedere de doar 2 luni. Initial primise o condamnare de 22 luni. Dar pentru prietenii Yakuza, 22 se traduce prin 2… Curtea a fost “nevoita” sa accepte faptul ca Ishii era un “cetatean model” in inchisoare, fiind eliberat pentru buna purtare.

Kazuyoshi Ishii, fondatorul K-1, in prezent un personaj controversat

Zvonurile despre legaturile stranse dintre Ishii si liderii Yakuza par a se adeveri. Presa nipona relata ca in momentul eliberarii, autoritatile mai aveau putin si-i cerau iertare in genunchi. Ca sa vedem pana unde merge influenta Yakuza, merita mentionat ca Ishii a primit din partea prestigioasei publicatii de arte martiale “Black Belt Magazine” titlul de “Man of the Year” in anul 2004. Noroc ca Ishii este un om modest – daca ar fi vrut, cu siguranta iesea “Man of the Year “ in fiecare an.

Fitness-ul are multiple valențe. Cele mai importante sunt:

1) menținerea și îmbunătățirea sănătății;

2) tonifierea musculaturii;

3) pierderea kilogramelor în plus;

4) creșterea condiției fizice, etc.

Definirea noțiuni difera sensibil de la un autor la altul. Înțelesul este larg, iar părerile autorilor de specialitate sunt împărțite: - unii îl consideră ca o activitate de gimnastică; - alții spun că este o activitate cu greutati si la aparate; - neinițiații il consideră un sport pentru sănătate; În traducere liberă, fitness-ul înseamnă o reglare a proceselor adaptative din corpul uman în urma efectuării unui efort.

În literatura anglo-saxonă, termenul de fitness este echivalent cu condiție fizică. În consecință, fitness-ul reprezintă o activitate motrică prin care individul obține o stare de bine indiferent de condiția sa anatomică, fiziologică sau psihică. Altfel spus, fitness-ul este pentru corpul uman ceea ce reglajul fin este pentru un aparat electronic.

În urma practicării lui obținem o stare de bine tradusa prin schema de mai jos.

Fitness-ul cuprinde tot ceea ce înseamnă un stil de viață sănătos și îngrijit. Începând cu alimentația și continuând cu parcticarea sportului.

Părintele fitness-ului este Francois Henri "Jack" LaLanne, un american care până la vârstă de 15 ani era dependent de dulciuri și de mâncare nesănătoasă. Această alimentație i-a afectat până și comportamentul pe lângă faptul că organismul sau avea mult de suferit. Viață lui s-a schimbat din momentul în care a participat la o conferința susținută de nutriționistul Paul Bragg. După ce și-a schimbat radical stilul de viață, înlocuindu-l pe cel nesănătos cu unul ideal, bazat pe o alimentație echilibrată și însoțită de sport, a scris numeroase cărți pe această temă și a participat la emisiuni, încurajând oamenii să fie mai atenți cu organismul lor.

Cu cât condiția fizică a omului este mai bună, cu atât acesta este mai sănătos. Această se obține prin practicarea unui sport regulat, astfel se îmbunătățește funcția respiratorie și cea cardiaca, crește forță musculară și imunitatea organismului, se reduce riscul apariției anumitor boli și multe alte efecte benefice asupra organismului uman.

Fitness-ul poate fi împărțit în două categorii și anume:

Fitness-ul de tip aerobic reprezintă abilitatea organismului de a consumă oxigen în mod eficient prin creșterea cantității acestuia trimisă la mușchi, oxigen care le va permite mușchilor să funcționeze un timp mai îndelungat. Fitness-ul de tip aerobic depinde de starea inimii, a plămânilor și a mușchilor.

Fitness-ul de tip muscular care se caracterizează prin creșterea rezistenței și forței mușchilor prin ridicarea de greutăți. Deasemenea și flotările sunt un mod util pentru creșterea forței musculare.

Uni oameni preferă să-și administreze steroizi pentru o dezvoltare mai rapidă și mai eficientă a masei musculare fără consultarea unui medic, însă nu cunosc care pot fi consecințele acestui tratament. Cele mai grave efecte la bărbați pot fi: micșorarea testiculelor datorită faptului că se produce în organism un exces de testosteron iar organele care sunt principală sursă de producere a acestei substanțe rămân fără "ocupație", ginecomastia care reprezintă creșterea sânilor la bărbați, dependența care se manifestă psihic și fizic, s.a. Mai sunt și efecte secundare cum ar fi: acnee, vergeturi, tulburări ale dispozitei, s.a.

Nu doar bărbații sunt cei care urmează tratamente cu steroizi, mai sunt și femei care aleg această opțiune pentru a ajunge cât mai repede la o condiție fizică mai bună. Nici la femei efectele nu sunt tocmai minore, acestea se pot confruntă cu probleme cum ar fi: modificarea vocii, creșterea părului facial și corporal, micșorarea sânilor, dereglări ale menstruației, s.a.

În cazul administrării steroizilor la copii sau adolescenți poate interveni oprirea creșterii sau pubertatea precoce.

Însă fitness-ul nu are și nu va avea vreodată efecte negative asupra organismului uman.

Programul FIT

Programul FIT este un antrenament de grup ce are ca scop remodelarea corporală, corectarea posturii, creșterea rezistenței și forței, creșterea flexibilității și îmbunătățirea treptată, progresivă, a funcționalității corpului.

Chiar dacă este un antrenament de grup, exercițiile alocate sunt personalizate, adaptate la nivelul și particularitățile fiecărei persoane. Sesiunile sunt diferite de la o oră la alta și presupun deopotrivă activități de tip cardio-aerobic, antrenamente cu accesorii și greutăți, exerciții funcționale și lucrul cu aparate de forță.

La FIT participanții la clasă lucrează diferențiat, iar exercițiile combină o gamă variată de tehnici și metode de antrenament astfel încât corpul să fie solicitat periodic cu mișcări noi. Este o clasă în care intensitatea și complexitatea exercițiilor crește treptat, are caracteristicile unui antrenament personal și ajută clientul să ajungă în timp scurt (și în siguranță) la obiectivul pe care îl are: să slăbească, să corecteze postura, să crească rezistența și forța, să câștige mobilitate și coordonare motrică, să definească, să crească în masă musculară, etc.

Jiu Jitsu Brazilian, cunoscut și ca BJJ, după prescurtarea din limba engleză (Brazilian Jiu Jitsu), este un sport de contact care se bazează pe lupta la sol și care prin folosirea tehnicilor articulare și a strangulărilor îl forțează pe oponent să renunțe la luptă. Pe principiul folosirii cât mai eficiente a tehnicii și în special a pârghiilor, în dauna atributelor fizice (greutate, forță explozivă, alonjă etc.), un practicant fără atribute fizice de excepție are mari șanse de reușită în luptă în fața unui adversar superior din punct de vedere fizic.

Stilul a fost creat la începutul secolului 20 de către familia Gracie, în Brazilia. BJJ-ul poate fi practicat și pentru auto-apărare alături de alte tehnici de luptă corp la corp sau pentru competițiile de arte marțiale mixte (Mixed Martial Arts — MMA).

Pe 14 Nov 1914 ajungea in Brazilia, Mitsuyo Maeda, un japonez ce incepuse să studieze sumo, apoi studiind judo ca student al lui Jigoro Kano ( pe vremea când a părăsit Japonia – 1904 – incă nu apăruse termenul de judo, era denumit Kano jiu-jitsu sau jiu-jitsu ). Deci el a adus arta japoneză in Brazilia.

In 1916 Carlos Gracie (avea 14 ani), fratele cel mai mare dintr-o familie numeroasă, il vedea pe luptătorul Maeda dovedindu-și abilitățile de luptător și promovând cultura japoneză intr-o demonstrație făcută la un circ (acesta participa des la show-uri, demonstrații, chiar și la circ, numele de scenă al lui Maeda fiind Count Koma), demonstrație ce a avut un impact deosebit asupra lui Carlos. Cum Carlos era un copil neastâmpărat, iar tatăl său (un om de afaceri) știind că Maeda incepuse un program de jiu-jitsu in oraș, decide să-l ducă la jiu-jitsu pentru a-l mai calma și disciplina. In 1922 familia Gracie se mută la Rio, practic din acest moment apărând criza in familie, mama lor divorțând, Helio Gracie (cel mai mic) trebuind să locuiască in altă parte, suferind cel mai tare și se pare că toate problemele lui s-ar fi tras de aici, el suferind pe plan emoțional, doctorii negăsind vreo problemă la nivel ‘fizic’.

In 1925 Carlos pune bazele ‘Academiei Gracie’ la Rio; iar Helio (avea 12 ani) și George vin să locuiască cu el, practic fiindu-le ca un tată.

Carlos incepe să provoace luptători de capoeira sau box, cu anunțuri si promovarea meciurilor in ziar. Fraţii Gracie devin celebri in Rio de Janeiro, mai puţin fratele cel mai mic Helio Gracie, care era un tip bolnăvicios, slab, fragil, ce fusese sfătuit de medici să stea deoparte, să nu facă efort. Dar stând la antrenamente el a memorat, invăţat tehnica, iar la un moment dat când Carlos nu a putut ajunge, Helio s-a oferit să țină antrenamentul, iar după antrenament, plăcându-le, câțiva elevi au dorit să continue cu el, astfel Helio devenind instructor. Tehnica a adaptat-o la ceea ce el putea face in condiţiile date, găsind o alternativă pentru oamenii mai slabi, fragili, femei, copii.

In timp Helio i-a luat locul principalului luptător al familiei , George, luptându-se si invingând oameni mult mai puternici ca el, astfel devenind principalul luptător al familiei Gracie. De fapt, asta era ideea principală pe care o promovau : ’cel slab il invinge pe cel puternic’. Helio devenea celebru in Brazilia, ajungând sa fie instructor pentru mulți oameni cunoscuți din Brazilia.

L-a provocat inclusiv pe campionul mondial de jiu-jitsu de atunci, Kimura, care era si mult mai greu ca el. Acesta a refuzat, spunând ca Helio este un nimeni, si sugerându-i să lupte cu locul doi mondial, Kato. Helio l-a provocat pe Kato, primul meci a fost remiză, iar in al doilea meci ‘l-a pus la somn’ (in termeni de jiu-jitsu insemnând că și-a pierdut cunoștința), deşi arbitrul incă aştepta ca acesta să bată (tap) – semn că renunţă. In acel moment Kimura a urcat in ring și a acceptat provocarea, declarând ca daca nu-l va invinge in 3 minute, il consideră pe Helio invingător. La data meciului Kimura avea 98 de kg iar Helio 63 de kg; după prima repriză de luptă Helio a simţit ca nu-l poate invinge, iar la un moment dat Kimura i-a blocat braţul intr-o tehnică (reverse ude garami- denumire din judo), tehnică ce-i poartă numele (kimura) in brazilian jiu-jitsu, in onoarea lui Kimura. Helio nu a bătut dar Carlos a aruncat prosopul pentru a-l proteja. 

A avut si cel mai lung meci din istorie, 3 ore si 40 min, fără runde, cu Waldemar Santana ( un elev de-al lui, 90 de kilograme de muşchi şi 25 de ani), care lăsându-se dus de valul tinereții l-a provocat pe Helio (avea 43 de ani si nu mai era in forma de altădată). Helio a pierdut meciul dar a doua zi avea la dojo 125 de tineri dornici să se inscrie pentru a invăţa de la el. In locul său, ca reprezentant Gracie, pentru a duce mai departe faima și a apăra reputația familiei, a venit fiul lui Carlos, Carlson, invingându-l pe Santana.

Impreună cu Carlos, au creat o adevărată dinastie de luptători si lideri, Carlos având 21 de copii iar Helio 9 copii. Aici iar este o poveste interesantă, când Carlos s-a căsătorit a doua oară i-a propus lui Helio să-i adopte el cei șapte copii pe care-i avea ( cinci din prima căsătorie și alți doi copii), acesta acceptând imediat, iubind și dorindu-și să aibă mulți copii, și astfel dintr-o data devenind tatăl a șapte copii. Prima soție a lui Helio nu a putut face copii, -paradoxul era că Helio vedea femeia cu rol de a procrea, și nu voia relații cu femei ce nu-și doreau copii- dar au ascultat sfatul lui Carlos ca Helio să facă copii cu altă femeie dar să fie crescuți de soția lui ca mamă a acestora, și astfel au avut primul copil in 1952, Rorion, apoi Relson si Rickson. Intre timp a cunoscut o altă femeie cu care a avut copii, dar soția nedivorțând și toți copiii fiind practic crescuți de doua mame. Un alt sfat venit de la Carlos a fost să dea copiilor nume unice, ca ei să aibă propriul drum in viață, neinfluențat de alte persoane cu același nume.

Tradiția Gracie este ca orice membru al familiei Gracie să lupte măcar o data, apoi poate să-și aleagă alt drum in viață.

Un alt lucru important rămas in urma lor este dieta creată de Carlos, studiind de-a lungul vieții și experimentând pe el sau pe ceilalți membri ai familiei, și având un rol important in succesul lor. Cunoscută ca ’Gracie Diet’, este ţinută și in prezent de familia Gracie dar și de mulți pasionați de jiu-jitsu și nu numai. Carlos a trăit 92 de ani iar Helio 95 de ani, antrenându-se pâna cu puţin timp inainte să se imbolnavească şi să moară. Carlos a fost părintele spiritual al familiei.   http://graciediet.com/

In 1969 fiul cel mare al lui Helio, Rorion, ajungea in SUA pentru o vacanță de 3 luni. Inainte de a se intoarce, biletul de avion și banii ii sunt furați de un recepționist, si nedorind să-și alarmeze părinții le spune că iși prelungește vacanța in California, apoi ajungând in Hawaii. Dar banii s-au dus si ajunge să doarmă pe ziare, pe stradă. Iși găsește un job iar in 1970 se intoarce in Brazilia. Termină dreptul și in 1978 decide să plece in SUA, sudul Californiei, având 2000 de dolari in buzunar, pentru a face cunoscut Gracie Jiu Jitsu in lume. Incepe cu munca de jos, predă jiu-jitsu in garajul lui, şi provoacă la rândul său alţi luptători. Punea anunţuri la ziar de genul ‘ if you like to get beat up come to my garage’, şi invingea instructori din alte stiluri de luptă ce răspundeau provocării. In 1985 il invită pe fratele său Royce, de 18 ani, să se mute in SUA.

După o demonstrație, Rorion este invitat să facă coregrafia scenelor de luptă din filmul ‘Armă letală’ 1 și 3; colaborează cu diferite publicații din domeniul artelor marțiale. In 1988 produce filmul ‘Gracie Jiu Jitsu in action’ câștigând popularitate iar in 1989 Rorion si Royce aveau 120 de elevi săptămânal si 80 pe lista de așteptare. Rorion are 10 copii.. Trei dintre aceștia au preluat rolul de a duce mai departe jiu jitsu-ul lăsat de bunicul lor , Ryron, Rener și Ralek (acesta din urmă a luptat și in MMA) ținând seminarii și având grijă de dezvoltarea ‘Gracie Academy’. Tot ei au pus bazele Metamoris-ului, in 2012, o gală unde au loc meciuri intre luptători de top, timp de 20 de min, făra puncte, doar submisie, un sistem ce a avut un impact deosebit in lumea jiu-jitsului și in mod sigur vom vedea competiții de acest gen organizate in lume, inclusiv România.

La nivel mondial jjb a devenit celebru in 1993 când Rorion a infiinţat UFC-ul (the ultimate fighter) pentru a vedea care este cel mai eficient stil de luptă, neştiind ce avea sa devină, ce succes va avea. Fratele lui Rorion, Royce, a câştigat de 3 ori turneul, toate meciurile prin submisie, deşi atunci nu erau lupte pe categorii de greutate. Astfel Helio și-a implinit visul de a dovedi că stilul său este cel mai bun si eficient din lume. Aşa a devenit cunoscut la nivel mondial şi a inceput sa fie practicat de foarte mulţi oameni, iar la nivel de MMA (mixed martial arts) este de neconceput să intri in ring fără să cunoști tehnici de jiu-jitsu brazilian.

Rickson Gracie, fiul lui Helio, este de asemenea celebru pentru luptele sale, pentru pregătirea sa; la 15 ani preda arta, la 20 de ani il invingea pe Zulu, un luptător brazilian de peste 100 de kg, neinvins de 140 de meciuri. Dupa 5 ani Zulu cerea revanșa, dar o pierdea si pe aceasta. In 1994-1995 a concurat in Japonia la turneul ’Japan Open Vale Tudo’ (raspunsul japonezilor la UFC-ul american) câstigandu-l de 2 ori, japonezii spunând despre el că posedă ’spiritul samuraiului’. In 1997 si 1998 il invinge pe unul dintre cei mai buni luptători japonezi de atunci Nobuhiko Takada, iar câțiva ani mai târziu pe cel mai bun luptător japonez Masakatsu Funaki. Rickson Gracie a rămas neinvins.

“ZUMBA Fitness” este o noutate consacrata in materie de fitness in plan mondial, o adevarata revolutie impotriva sedentarismului, a kilogramelor in plus, cat si a monotoniei vietii ! O sedinta de Zumba este un delicios cocktail din urmatoarele ingrediente: dans din majoritatea genurilor, exercitii pentru tonifiere/ mobilitate/ stabilizare cardio-respiratorie, muzica excelenta, voie buna si multa distractie !

3 MOTIVE PENTRU A URMA UN CURS DE ZUMBA CHIAR ACUM !

1. Este usor si super distractiv !  Programul zumba se adreseaza tuturor, indiferent de varsta, sex, conditie fizica sau nivel de pregatire.

2. Este eficient !  Zumba este o combinatie perfecta intre exercitii fizice si distractie… toate pe o muzica electrizanta.

3. Este exploziv !  Zumba inseamna DINAMISM ! Este tipul de exercitiu pe care ti-ai dori sa-l faci zilnic si te vei simti din ce in ce mai bine facandu-l !

Zumba este un program de fitness inspirat din dansurile latino și creat de către cunoscutul dansator și coregraf columbian, Alberto "Beto" Perez, în cursul anilor '90

Creatorul Zumba Fitness este Alberto Beto Perez.  Beto, un dansator si coregraf profesionist, originar din Columbia, este director al echipei Zumba Master Trainer.

Beto Perez

Beto Perez a creat Zumba dintr-o intamplare. Dupa cum el insusi povesteste, intr-o zi cand se grabea sa ajunga la clasa de aerobic si-a uitat CD-urile cu muzica acasa. Pentru ca nu avea o alta alternativa, el a folosit casetele de muzica latino pe care obisnuia sa le asculte in masina. Cursul s-a dovedit a fi un adevarat succes, a explodat si a devenit cel mai popular in Columbia, ulterior in U.S.A. si apoi in Europa intreaga, devenind cunoscut sub numele de “Zumba Fitness” – programul care a cucerit intreaga lume !

După succesul cunoscut în Columbia, Beto s-a mutat în 2001 în SUA, mai precis în Miami, Florida, unde a făcut echipă cu Alberto Perlman și prietenul său din copilărie Alberto Aghion, înființând compania Zumba Fitness. Cei trei au produs un film demonstrativ în urma căruia conceptul a fost descoperit și înregistrat de către compania Fitness Quest, în vederea inițierii unei campanii directe de marketing și creării unei linii de filme pentru practicarea mai facilă a acestui sport, acasă, așa numitele  home videos.

O ședință de Zumba durează în medie o oră și cuprinde partea de încălzire, pe parcursul a 2-3 melodii, însemnând circa 5-10 minute, antrenamentul propriu-zis, care durează cam 45 minute și se poate face pe diverse ritmuri, cel mai adesea, latino, iar în final, partea de relaxare, numită cool down, timp de aproximativ 5 minute. Zumba Fitness își sprijină membri ZIN (Zumba Instruction Network) cu muzica și coregrafiile necesare desfășurării propice a programelor de dance-fitness.

Mixed Martial Arts (pe scurt MMA), in traducere Arte Martiale Mixte, este un sport de full-contact care permite folosirea unei mari varietati de tehnici, alcatuit dintr-un complex de arte martiale traditionale si netraditionale, in cadre competitionale organizate,si in sali de antrenament pentru amatori.

Regulile permit folosirea unor tehnici de lovire si de lupta corp la corp,atat din pozitia "in picioare" cat si la sol. Istoria recenta a MMA-ului isi are radacinile in competitiile de stiluri mixte organizate in Europa la inceputul secolului XX, in turneele de vale tudo organizate de familia Gracie in Brazilia incepand din 1920 si in competitiile inter-stiluri promovate in Japonia anilor 1970 de catre marele maestru Kanji "Antonio" Inoki.

Daca competitii intersitluri au mai fost inregistrate in isotria moderna a sportului,amintind aici lupta dintre boxerul John L. Sullivan si luptatorul greco-roman William Muldoon, in America anului 1887 sau intalnirea dintre luptatorul italian Giovanni Raicevich si maestrul Akitaro Ono in 1893, cu pregatire specifica stilurilor Judo si Jujutsu, prima organizatie oficiala care imbina stilurile europene de lupta cu artele martiale asiatice apare in Anglia anului 1899, sub numele de Bartitsu.

Parintele MMA-ului sub forma din ziua de azi este insa Bruce Lee, marele maestru, actor, regizor si filozof chinez, care pune bazele conceptului de arta martiala mixta in cadrul sistemului sau Jeet Kune Do.Cuvintele sale "cel mai bun luptator nu este un boxer, karateka sau judoka. Cel mai bun luptator este cineva care se poate adapta la orice stil" pot fi considerate ca stand la baza acestui sport atat de popular din zilele noastre.

"Nu exista arta mai buna decat fara nici o arta. Nu exista stil mai bun decat fara nici un stil".

Termenul de Mixed Martial Arts a fost folosit pentru prima data de Jeff Blatnick, medaliat cu aur la olimpiada in proba de lupte greco-romane, comentator si mai apoi director al francizei UFC in fazele sale de inceput. 

Pe plan mondial, artele martiale mixte au cunoscut cea mai ampla si mai viguroasa dezvoltare dupa 1990, odata cu aparitia si dezvoltarea a numeroase francize, de la Pride FC in Japonia, la Cage Rage in Marea Britanie si pana la cea mai celebra si mai populara organizatie a momentului, Unlimited Fighting Championship in Statele Unite ale Americii.In ultimii ani, organizatii ca Elite XC, Affliction Entertainment, M-1 Global, Dream au fost prezente pe scena mondiala a acestui sport, inregistrand un nivel de popularitate din ce in ce mai ridicat, dar nereusind sa se ridice la nivelul de organizare si neputand concura la nivel de business cu gigantul american UFC. 

REGULILE MMA 

Odata cu raspandirea acestui sport la nivel mondial, regulile care il guverneaza s-au schimbat mult fata de momentele lui de inceput. Principalul motiv al acestor schimbari a fost preocuparea crescanda pentru sanatatea practicantilor sai, si dorinta de a scapa de eticheta aplicata initial acestui sistem de lupta, de "meciuri fara reguli, barbarice", si de a fi recunoscut pe plan international ca sport. 

Printere cele mai importante schimbari a fost introducerea de clase de greutate, un lucru inexistent in perioada de inceput. Astazi, in forma sa moderna, MMA-ul are 9 astfel de clase:

categoria "musca" ,minus 57 de kilograme (flyweight - up to 125 pounds)

categoria "cocos", 58-61 kilograme (bantamweight - 126-135 pounds)

categora "pana", 62-66 kilograme (featherwieght - 136-145 pounds)

categoria "usoara", 67-70 kilograme (lightweight - 146-155 pounds)

categora "semimijlocie" 71-77 kilograme (welterweight - 156-170 pounds)

categoria "mijlocie" 78-84 kilograme (middleweight - 171-185 pounds)

categoria "semigrea" 85-93 kilograme (light heavyweight - 186-205 pounds)

categoria "grea" 94-120 kilograme (heavyweight - 206-265 pounds)

categoria "supergrea" peste 120 kilograme (super heavyweight - over 265 pounds)

Au fost de asemenea introduse manusi de mici dimensiuni, care nu acopera varfurile degetelor, pentru a stimula luptatorii sa isi foloseasca mainile pentru lovituri din pozitia "in picioare"si pentru a reduce accidentarile si taieturile provocate de lupta cu mainile goale. Meciurile au fost impartite in reprize, pentru a evita meciurile excesiv de lungi si lipsite de actiune, datorate incercarii luptatorilor de a-si conserva energia. Marea majoritate a luptelor profesioniste de azi au 3 reprize a cate 5 minute, cu meciurile care decid campionul unei categorii intinzandu-se pe 5 reprize a cate 5 minute. Unele organizatii interzic folosirea loviturilor de cot si a loviturilor de genunchi cand adversarul este cazut la pamant, sau cand are o mana sau un genunchi pe sol. 

Sunt interzise loviturile in zona genitala, loviturile cu capul, muscaturile, introducerea degetelor in ochii adeversarului, agatarea de corzile ringului (pentru meciurile organizate in ring) sau de plasa de sarma (pentru meciurile organizare in cusca supranumita "octogonul"). 

Sportivi sunt obligati sa poarte "cochilia" de plastic destinata protectie zonei genitale si proteza care asigura dintii. Sunt optionale genunchierele, cotierele, gleznierele si bandajele pentru protectia incheieturii mainilor. Ca uniforma de lupta, majoritatea competitiilor de MMA restrictioneaza piesele de imbracaminte la un sort. 

Incheierea luptei poate fi semnalizate de una dintre urmatoarele evenimente:

unul dintre luptatori sau reprezentantul acestuia renunta la lupta inainte de inceperea meciului (Forfeit)

amandoi luptatorii comit o violare a regulilor meciului, sau unul dintre oponenti nu poate continua lupta datorita unei accidentari survenite in urma unui procedeu accidental ilegal al adversarului (No Contest)

luptatorul bate cu palma pe sol sau chiar pe corpul adversarului,semnalizand ca nu mai vrea sau nu mai poate continua lupta,sau anunta acest lucru verbal (Tap-Out)

antrenorul unuia dintre luptatori arunca prosopul pe suprafata de lupta (Corner Stoppage)

judecatorul de ring decide ca unul dintre luptatori nu se mai poate apara suficient de bine ca sa isi protejeze sanatate si integritatea corporala (Technical Knockout - TKO)

unul dintre luptatori sangereaza suficient de abundenet ca sa nu isi mai poata exercita toate functiile fizice (Doctor Stoppage)

unul dintre luptatori nu respecta regulile luptei (Disqualification)

unul dintre luptatori este pus la pamant si in stare de inconstienta (Knockout - KO)

unul dintre luptatori este imobilizat de catre adversar la pamant si este pus in imposibilitatea protejarii propriei integritati corporale (Submission)

timpul alocat luptei sau reprizei de lupta expira (Decision)

STRATEGII DE LUPTA 

In general, strategiile de lupta din cadrul MMA-ului se incadreaza in trei categorii: tehnici de lovire (cu bratele sau cu picioarele), tehnici de doborare si tehnici de lupta la sol (fixari la sol, submisii la sol, secerari, doborari si aruncari) 

In lumea complexa a acestui sport, un practicant trebuie sa se pregateasca intr-o varietate de stiluri si sa foloseasca o multitudine de tehnici destinate anularii punctelor tari ale adversarului si pastrarii eficientei de-a lungul intregii confruntari. De altfel, in marea majoritatea a salilor de antrenament destinate pregatirii luptatorilor de MMA activeaza antrenori specializati pe diferite stiluri de lupta, cu care sportivul se pregateste separat, pentru aprofundarea cunostintelor specifice. 

Daca initial acest sport era destinat luptatorilor de performanta, datorita complexitatii si ansamblului foarte variat de tehnici si stiluri ce trebuiesc asimilate, evolutiile recente atat in filozofia si mai ales in metodele de pregatire, si raspandirea pe plan mondial a curentului MMA au oferit posibilitatea tuturor doritorilor sa pratice aceasta disciplina, la toate nivelele de competititvitate.