Eu am început de mic, era influenţa filmelor pe video, pe vremea aceea, când nu aveai ce să vezi la cinematrogaf şi acele filme m-au înfluenţat pozitiv să mă apuc de arte marţiale. Şi în anii ’90-’91 am început să practic artele marţiale la clubul Voinicelul, sub îndrumarea domnului Dan Deliu, un club care a scos foarte mulţi campioni, un club ce a lansat foarte mulţi sportivi de mare performanţă. Acolo a fost începutul meu în contactul cu sportul. După care am participat la primele campionate naţioanale şi am reusit să obţin locul 1. După care a venit o nouă etapă în viaţa mea sportivă şi anume participarea la competiţiile internaţionale, începând cu anul 1996. Din 1995 m-am antrenat cu Shihan Mircea Boldea, un antrenor cu care am reuşit să obţin foarte multe rezultate internaţionale în sportul amator, printre care un titlu internaţional în 1998 la kick-boxing în Lituania şi în 1999 am ieşit campion mondial de thai-box la IAMTF, Thailanda, fiind şi în momentul de faţă singurul sportiv român care a obţinut aurul în boxul thailandez. Sper să am sportivi din clubul meu care să îmi egaleze această performanţă şi, de ce nu, să o şi depăşească.

Condiţiile erau….pe vremuri eu mă antrenam într-o sală mică, o sală în care nu aveam aparatură de fitness, şi tocmai din acest motiv în clubul meu, sportivii sunt antrenaţi condiţii excelente, sala este echipată cu aparatură de fitness. Pentru mine ca sportiv, când nu aveam aceste condiţii, a contat mult voinţa, ambiţia, dorinţa de a face performanţă calitatea umană, şi bine înţeles cei cu care mă antrenam. Pot să spun că pentru titlul mondial, eu m-am antrenat inclusiv într-un apartament, unde ne antrenam câte 8-10 sportivi în câţiva metrii pătraţi, şi totusi am obţinut performanţă. Dacă vrei şi ai toate ingredientele, ai ambiţie, plus calităţi motrice, voinţă, rezistenţă, viteză, forţă, şi un antrenor care poate să te ghideze exact aşa cum trebuie, poţi să obţii performanţă şi în condiţii minime. Deşi pretenţiile sportivilor de astăzi au crescut. Ei se gândesc la bani, nu se gândesc la performanţă. Eu mă gândeam să devin campion european sau mondial, sportivii de astăzi se gândesc să câştige bani. Iar în opinia mea cei ce gândesc aşa, vor avea de pierdut, pentru că banii în sportul nostru vin foarte greu şi nu este posibil să trăieşti din asta. Eu le recomand sportivilor mei, înainte de toate să se ţină de şcoală, după şcoală să aibe serviciu şi apoi să facă sport de mare performanţă, şi dacă sunt foarte buni, o să poată să găsească un sponsor care să îi sprijine financiar pentru a deveni şi mai buni.

La mine a fost simplu, pentru că o bună perioadă de timp, eram sportiv şi în acelaşi timp, aveam grupă, şi antrenam alţi sportivi. Eram un sportiv-antrenor. La un moment dat mă antrenat cu un bun prienten, Horia Rădulescu, care ma sprijinit în cariera mea când am început Local Komabt-ul, dar în acelaşi timp erau foarte mulţi sportivi în prejma mea cu care mă antrenam, dar totodată şi conduceam antrenamentul. Făceam sparingul, tema de sparing, inpuneam tema de antrenament. Aşadar trecerea la antrenoriat a fost destul de lejeră, mergând la multe stagii internaţionale, antrenându-mă foarte mult în afara ţării. Am avut antrenamente cu Peter Aerts care a fost de 3 ori campion mondial. M-am antrenat şi, s-a antrenat în sala mea, Semmy Schilt, care pentru al 4-lea titlu s-a pregatit la noi, la Bucureşti. În 2009 a stat 1 lună de zile şi a făcut pregătirea pentru turneul final K1, şi aşa am căpătat o experienţă, antrenându-mă cu cei mai buni. Am reuşit încă de când practicam acest sport să culeg mai multe metode de antrenament pe care le-am implementat în programul meu de antrenoriat cu ceilalţi sportivi. Vreau să le explic celor care citesc revista Casino Life & Business Magazine că există anumite etape care trebuie parcurse în sportul de performanţă şi a trebuit să adaptez programul de antrenament cu cei cu care fac iniţiere.

Există o piramidă a performanţei, aşa cum am învăţat de la primul meu profesor, Dan Deliu, care are la bază sportul de iniţiere, de unde se face selecţia sportivilor. Urmează etapa unde sportivul începe să avanseze, etapa celor avansaţi, după care urmează performanţa şi etapa de înaltă performanţă care este vârful piramidei. Şi aici mă refer la performanţe internaţionale, titluri europe, mondiale sau medalii la campionate balcanice, europe sau mondiale.

După care urmează piramida inversă, aşa cum o spun mulţi profesori, care au studiat foarte mult şi cu care sunt de acord; piramida la care poţi să nu ajungi, şi care se numeşte profesioniştii, din care trebuie şi să câştigi bani. Dacă în prima piramidă: iniţiere, avansaţi, performanţă şi înaltă performanţă trebuie să investească sportivul şi familia lui pentru a ajunge profesionist; în ceea de a 2-a piramidă începi să lupţi pentru câteva sute de lei şi ajungi să câştigi sume importante de câteva mii, zeci de mii de euro, depinde de valoarea fiecărui sportiv. Este un drum destul de lung pentru performanţă care este presărat cu foarte multe ore de antrenament, multă muncă şi există posibilitatea de a nu reuşi. Dar rămâi cu o pregătire psihică şi fizică extraordinară, bineînţeles, după aceea poţi să progresezi în antrenoriat, sau poţi să treci în sistemele de apărare naţională, Poliţie, Jandarmerie, S.R.I., Armată pentru ca eşti deja pregătit din toate punctele de vedere. Lucru care s-a întâmplat deja sportivi de K1 şi SuperKombat.

Da, Local Kombat-ul ne-a ajutat foarte mult. Dacă nu era SuperKombat-ul şi domnul Eduard Irimia, noi ceilalţi nu ajungeam să fim cunoscuţi de publicul larg. Pe mine de exemplu mă cunosc oamenii pe stradă, în orice judeţ din ţară. Am multi adepţi care vin să facă arte marţiale şi / sau fitness la noi în sală, care nu ar fi ştiut de noi dacă nu apărea LocalKombat-ul sau SuperKombat-ul (ca şi produs internaţional). Pe mine mă ştiau doar cei din branşă, cei din lumea artelor marţiale. După care, odată cu organizarea acestor gale, am reuşit să devenim eroi şi modele pentru tinerii din ziua de astăzi, care se uită la aceste evenimente şi îşi doresc să devină sportivi de performanţă.

Da, recunosc că vin mulţi copii, cu toate că nu este foarte cunoscută sala “Ciprian Sora” din incinta Sălii Polivalente. Nu multă lume ştie că am o sală aici, o sală în care predăm arte marţiale. Avem aici şi o grupă de iniţiere cu copii de la 5 ani dar şi grupa de iniţiere pentru oricine vrea să se antreneze, şi spre surprinderea mea sala este plină. Întâlnim toate categoriile sociale de oameni aici care vin să se antreneze, oameni cu un job obijnuit sau directori de bănci, medici, profesori, etc…şi să nu uităm că avem şi sportivi “tineri” de aproximativ 60 (şasezeci) de ani, şi nu putem decât să ne bucurăm că i-am făcut să înţeleagă beneficiile artelor marţiale. Dintre cei care sunt acum în grupa de iniţiere o să avem sportivi care o să treacă la sportul de performanţă. Cu toate că durează mult, între 3 şi 6 ani antrenamentele cu minim 2 antrenamente pe zi, aproximativ 4-5 ore zilnic… Şi după alţi 2-3 ani o să facă pasul la profesionişti. Plus că trebuie să faci foarte multe sacrificii. Sportivii se întreţin singuri, au nevoie de hrană corespunzătoare, ai nevoie de vitaminizare, ai nevoie de refacere şi nu în ultimul rând de echipament. Investiţie care în unele cazuri nu poate fi recuperată dar, mă repet, obţii un psihic foarte bun.

Clubul meu este la început de drum. Avem doar 3-4 ani de când lucrăm, dar anul trecut am obţinut o performanţă cu sportivul Cristian Spetcu, vicecampion mondial la kick-boxing (k1) la Saopaulo în Brazilia, la -63,5 kg. WAKO, cea mai puternică competiţie de kick-boxing din lume, la sportul amator. A fost o surpriză placută şi în acelaşi timp aşteptată, pentru că este un sportiv care s-a dăruit foarte mult.

Lazăr Daniel este un alt sportiv bun pe care îl antrenez, care are câţiva ani de experienţă deja, şi cu care vom merge în scurt timp la competiţia din Azerbajidian, la un meci din cadrul K1 MAX.

Să nu îi uităm pe Serhal Ordek sportiv la categoria 74 kg de origine turcă, şi pe Neacşu Andrei -69 kg, care participă la probele de saltea.

Dicu Irinel -81 kg şi Spetcu Cristian -63,5 participă la probele de ring, au fost deja la campionatul mondial din Turcia de anul trecut, fiind campioni naţionali de kick-boxing şi muay-thai.

Toşi au sprijinul meu şi condiţiile bune din acest club sportiv.

Uşor, uşor clubul nostru vine din urmă. Să nu uităm că Sandu Lungu se antrenează la noi în club, timp de aproximativ 1 lună înaintea fiecărui meci sau gală.

Pentru a ajunge la performanţele pe care ni le dorim cu toţii, tot eu mă ocup şi de viitoarea federaţie de kick-box şi Muay Thai care organizează campionatele naţionale de kick-box, care au mai multe stiluri de luptă: full contact – pumni şi picioare peste centură, kick-boxing low-kick unde ai voie să loveşti asupra picioarelor şi kick-boxing K1 unde ai voie să loveşti şi cu genunchiul, o singură lovitură. Plus ca avem şi stilul de Muay Thai la care eu am obţinut cea mai bună performanţă a mea ca sportiv amator, unde avem campionatul naţional de Muay Thai. Avem şi probele de saltea, deci avem o activitate intensă cu 7 campionate naţionale şi cel puţin 4 campionate internaţionale pe ambele feluri de luptă, saltea şi ring. Din păcate nu suntem foarte susţinuţi, la campionate mergem mai mult pe banii noştri. Cum am spus mai devreme suntem în curs de a înfiinţa federaţia română de kick-boxing şi Muay Thai. Dacă vom obţine acordul Ministerul Tineretului şi Sportului vom avea un buget cu care putem să participăm la aceste competiţii să obţinem performanţă pentru România. Nu suntem disciplina care să aducă foarte multe medalii, pentru că o medalie se câştigă foarte geu, dar în 2013 împreună cu antrenorii de lot am obţinut 4 medalii, 3 la juniori şi una singură la seniori. Ca şi performanţă ne putem compara cu boxul pentru că se câştigă la fel de greu o medalie, dar nu am avut bugetul federaţiei de box. Noi am făcut-o pe banii noştri, nu ne pare rău, dar ne dorim ca la un moment dat să nu mai venim cu bani de acasă. De la Minister avem semnale pozitive, avem sprijinul domnlui ministru Bănicoiu, şi al doamnei secretar de stat Carmen Tocală.Ministerul tineretului si sportului spriină astfel de activităţi.

Mai greu cu timpul liber, dar sfârşitul de săptămână ni-l rezervăm pentru familie, atunci când nu suntem angrenaţi într-o competiţie.

Antrenamente de dimineaţă, obligatoriu cu cei de performanţă, 1-2 ore libere, după care revin la sală unde stau pâna seara. Mare timp mi-l petrec la sala noastră.

Mulţumim, avem o sală complexă, în cadrul clubului sportiv Ciprian Sora, avem şi fitness, fără de care un sportiv de mare performanţă nu poate rezista. Nu poate avea rezultate dacă nu lucrează pe aparate şi grupe musculare. Sala de fitness este foarte bine dotată pe aproximativ 400 de metrii pătraţi în incinta Sălii Polivalente. Tot aici avem şi o sală de aerobic unde se practică şi KANGOO JUMPS care este benefic pentru femei, dar şi ZUMBA sau BOKWA un stil de dans nou şi modern care are o priză foarte bună. Avem antrenori şi colegi care au reuşit să adragă mulţi adepţi şi ne adresăm şi celor care fac sport din plăcere şi pentru sănătate.

Noi ne adresăm tuturor celor care vor să facă sport sau mişcare şi tuturor celor care vor să-şi disciplineze copiii şi să aibe un regim de viaţă cât mai sănătos.

Am avut şi mai avem şi cazuri speciale, persoane cu probleme de comportament în societate, persoane care au avut probleme cu alcoolul sau cu drogurile. Dar au venit la noi în sală, eu şi antrenorii pe care îi avem aici am ţinut loc şi de psiholog şi am rezolvat problemele menţionate.

Avem 8 antrenori pentru diferitele activităţi din club.

Am intrat, am jucat dar nu sunt un împătimit al jocurilor de noroc. Este o lume interesantă, aceasta a gamblingului. Este un loc plăcut.

Dacă intri doar pentru divertisment, să te simţi bine, într-un cazino totul este ok. Nu am nimic împotrivă, dar lumea trebuie să ştie când să se oprească. Ca şi jucător la jocurile de noroc nu trebuie să faci un “business” din asta, pentru că este posibil să pierzi şi să te duci în partea negativă. Dar, dacă activitatea de a juca la cazinouri sau săli de jocuri de noroc este făcută cu limită, este o modalitate bine venită de divertisment.

Şi eu vă mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru dorinţa de a expune ceea ce facem noi şi mai ales sportivii care muncesc în sală. Eu personal sunt sătul de subiectele tabloide care sunt prezentate în presă, în general, şi mai puţin activităţile sportive. Un sportiv munceşte o viaţă şi Doamne fereşte nu îşi scoate banii, iar o fată frumoasă prezentată în tabloide râde de două ori, face o “fentă” cu mâna şi apare o maşină luxoasă. Asta este România şi trebuie să le spunem tinerilor că ceea ce văd acolo este un lucru fals, şi realitatea este mult mai dură. Trebuie să munceşti mult ca să ajungi cineva!